Intrare la Dolmabahce Palace Museum fără stat la coadă la bilete, cu ghid audio

Totul despre Dolmabahce Palace

Construcția istorică și arhitecturală a Dolmabahçe Palace

Grandiosul Dolmabahçe Palace a fost ultima și probabil cea mai costisitoare reședință a sultanilor Imperiului Otoman. Are 285 de camere, 44 de săli, 68 de toalete și șase hamamuri (băi turcești) și este situat de-a lungul frumoaselor ape ale Bosphorus. Există numeroase piese de mobilier elegante, opere de artă și alte comori neprețuite expuse, însă una dintre cele mai spectaculoase este candelabrul de cristal de 4,5 tone care atârnă în Grand Ceremonial Hall. Este cel mai mare candelabru din lume!

Veți observa că Dolmabahçe Palace are un stil mai european decât Topkapı Palace. În secolul al XIX‑lea, Sultan Abdül Mecit a angajat arhitecți armeni, un decorator francez și artiști europeni pentru a construi un palat modern, similar celor ale monarhiilor europene. Rezultatul este amestecul unic de stiluri tradiționale otomane și vest‑europene pe care îl vedeți astăzi.

Când Imperiul Otoman a luat sfârșit și a fost fondată Republica Turcia, palatul a fost folosit ca reședință de stat pentru demnitarii aflați în vizită. Ulterior, a devenit reședința prezidențială a lui Atatürk în Istanbul. Astăzi, Dolmabahçe Palace a fost complet restaurat și este un muzeu foarte popular. 

Dolmabahçe Palace are un rol major în istoria Turciei și de aceea este una dintre cele mai importante atracții turistice din Istanbul. Terenurile pe care a fost construit palatul erau inițial un mic golf înainte de cucerirea Istanbulului și zona era numită Vallicula Regii Horti (mica vale a grădinii regale). Se spune că cucerirea Constantinopolului a început aici prin debarcarea navelor spre Golden Horn, un factor important în succesul lui Mehmed Cuceritorul în preluarea orașului. Potrivit lui Evliya Çelebi, golful a fost amenajat în secolul al XVII‑lea. A fost umplut în timpul domniei lui II. Osman (1618‑1622), iar țărmul a căpătat un nou aspect.

Secțiunea Harem a Dolmabahçe Palace

Secțiunea Harem a Dolmabahçe Palace a servit drept reședință elaborată și retrasă pentru familia extinsă a sultanului otoman, incluzând mama, soțiile, copiii, concubinele și favoritele sale. Concepută pentru intimitate și opulență, această aripă a palatului era o lume separată, inaccesibilă celor din afara cercului regal. Haremul include camere bogat decorate cu ornamente din aur, cristal strălucitor, covoare fine și mobilier luxos, reflectând bogăția și extravaganta Imperiului Otoman. Plăcile decorative elaborate, tavanele pictate și priveliștile impresionante asupra Bosphorus adaugă farmec acestui spațiu. Această secțiune oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții private și a structurilor ierarhice din cercul interior al sultanului. Biletele pentru secțiunea Harem NU sunt incluse cu Pass-ul dvs.!

Dolmabahce Clock Museum & Painting Museum

Arhitectura Dolmabahce Palace îi încântă pe toți cei care o văd. Diferitele sale secțiuni și numeroasele camere vă pot face să simțiți că trăiți în trecut. Unul dintre locurile pe care trebuie să le vedeți când ajungeți la Dolmabahce Palace este Dolmabahce Clock Museum. În 2004, în clădirea din grădina Haremului a fost deschis un muzeu care găzduiește Colecția de Ceasuri a Palatelor Naționale. Dolmabahce Clock Museum este singurul muzeu al ceasurilor din Turcia. Pe lângă lucrările otomane, puteți vedea și piese europene. Colecția de 71 de ceasuri diferite din secolele XVIII și XIX atrage atenția.

Dolmabahce Palace Painting Museum, situat în apartamentul moștenitorului, prezintă tablouri care ilustrează etapele Imperiului Otoman. La intrare se află portrete ale sultanilor Abdulmecid și Abdulaziz. De asemenea, puteți vedea picturi ale diferitelor civilizații, precum lucrări din Goupil Art Gallery din Paris, dar și opere care simbolizează occidentalizarea în Imperiul Otoman și picturi din Istanbul.

Un palat care a găzduit marii sultani otomani

Abdülmecit a fost primul care a locuit în Dolmabahce Palace și și‑a desfășurat activitatea oficială aici. După Abdulmecit, fratele său Abdülaziz a locuit în acest palat. Unul dintre motivele pentru care Dolmabahce Palace este atât de important pentru națiunea turcă este că Mustafa Kemal Ataturk a murit aici. De asemenea, a fost folosit ca reședință prezidențială a lui Ataturk în Istanbul.  Dolmabahçe, folosit inițial ca grădină privată, a început să fie completat în timp cu clădiri construite de diverși sultani otomani. Prima structură cunoscută este conacul lui II. Selim. În 1680, pavilionul aparținând lui IV. Mehmed a fost distrus după o perioadă din cauza utilizării reduse și a efectului negativ al umidității asupra materialului din lemn. Clădirile pe care le veți vedea în interiorul Dolmabahce Palace sunt Haremul, Mabeyn, Turnul cu Ceas și Dolmabahce Mosque. Palatul are 285 de camere, 46 de saloane, 6 băi și 68 de toalete și este construit pe o suprafață de 110 mii de metri pătrați. 

În 1715, ca extensie a acestui pavilion reparat pentru reședința lui III. Ahmed, au fost construite încă două clădiri mari de către I. Mahmud. În 1741, sultanul folosea aceste spații doar vara. Clădirile din jurul Dolmabahçe au început să se extindă cu adăugiri realizate în timpul domniei lui III. Osman, însă au ars într‑un incendiu în 1775. Zidăria clădirilor, reconsiderată odată cu urcarea pe tron a lui III. Mustafa, a fost reparată și au fost adăugate noi pavilioane. 

Clădirea a fost folosită și ca palat de vară, comandat de III. Selim arhitectului Melling. Palatul a început să includă elemente ale arhitecturii europene ale acelei perioade prin renovări și extinderi. Primul sultan care a dorit să utilizeze constant acest complex din zona Dolmabahçe a fost II. Mahmud. În acest scop, palatul a fost renovat în 1809 și au fost făcute adăugiri pentru a răspunde noilor nevoi.

Crescut într‑un mediu occidental, fiul său II. Abdülmecid a ordonat demolarea acestui palat din lemn și construirea actualului palat din zidărie după ce a urcat pe tron. Abdülmecid a dat acest ordin imediat după accederea sa la tron, iar noul palat a fost construit și decorat în stilul palatelor europene, cu o planimetrie și o concepție arhitecturală complet diferite de istoricul Topkapı Palace.

Acest lucru s‑a datorat influenței occidentale asupra sultanului Abdülmecid și dorinței sale de a deveni european. El dorea să arate lumii că va conduce statul cu o mentalitate occidentală. Vechiul palat a fost demolat, iar construcția noului palat a început în 1842, când sultanul s‑a mutat temporar la Yıldız Mansions. Noul palat a fost deschis la 7 iunie 1856. Construcția palatului, care a marcat epoca atât prin amenajările interioare, cât și exterioare, a fost realizată de arhitecții armeni Garabet și Nikogos Balyan, tată și fiu, iar decorarea interioară a fost realizată de decoratorul Operei din Paris, Ch. Séchan.

În acest punct, ca turist, ar trebui să vizitați și unul dintre cele mai bune locuri din İstanbul: Topkapı Palace, pentru a compara diferențele arhitecturale dintre palatele otomane tradiționale și cele moderne. Cu Istanbul Tourist Pass®, vă puteți bucura să descoperiți cât de diferit este Topkapı Palace de Dolmabahçe Palace.

Pas cu pas până în prezent

Dolmabahçe Palace, o structură monumentală cu numeroase spații, a fost folosit timp de treizeci și cinci din cei șaizeci și opt de ani care au trecut de la construcția sa până la momentul în care Califul Abdülmecid Efendi a părăsit locul în 1924. Șase sultani și ultimul calif au locuit aici.

Palatul, inclus în categoria „palatelor naționale” după fondarea Republicii, a fost folosit ca loc de lucru de vară pentru președinte. În special în perioada lui Atatürk a fost folosit pentru primirea oamenilor de stat străini și a fost, de asemenea, locul unde s‑au desfășurat primele convenții de limbă și istorie prezidate de Atatürk.

Palatul, despre care s‑a discutat mult timp dacă să fie deschis sau închis publicului, a fost subiectul dezbaterilor la Simpozionul Palatelor Naționale din 1984. Ulterior, au fost realizate studii în conformitate cu deciziile luate în cadrul acestui simpozion.

În spatele Muayede Hall, grupul de clădiri format din Birdhouse, Bird Pavilion, Bird Hospital și Glass Pavilion, aparținând perioadei sultanului Mehmed Reşad, a fost restaurat și readus la funcțiile sale originale.

Etajul inferior al coridorului a fost, de asemenea, reparat și pus în funcțiune în principal ca galerie cu picturi și fotografii cu păsări. În sera istorică de aici a fost deschisă o cafenea, iar aceste unități laterale ale palatului au început să fie utilizate ca centru cultural internațional.

Vizitarea Dolmabahce Palace

O experiență uimitoare self‑guided fără stat la coadă la Dolmabahce Palace vă așteaptă cu Pass-ul dvs.! Cât durează vizita la Dolmabahce Palace?  Dacă vă întrebați acest lucru, durează aproximativ 2‑3 ore pentru a descoperi pe deplin palatul. Ar trebui să vedeți cu siguranță diferitele secțiuni din interiorul Dolmabahce Palace. Puteți începe cu Haremul Dolmabahce Palace și să vedeți sala albastră și sala roz. Camerele de aici sunt numite biroul Hunkar și biroul privat. Camera în care Ataturk a murit este camera specială numărul 71. Biroul și dormitorul lui Atatürk au fost păstrate până în prezent. S‑ar putea să vă atragă atenția ceasul de mână din cameră. Nu ar trebui să părăsiți Istanbulul fără să vedeți palatul unde sunt păstrate amintirile sultanilor otomani și ale perioadei republicane. Puteți obține numeroase informații istorice și arhitecturale din ghidul audio.

Puteți petrece ore întregi în Istanbul dacă sunteți pasionați de istorie sau arhitectură, iar vizitarea Dolmabahce Palace vă poate oferi o perspectivă diferită. Deoarece Dolmabahce Palace este simbolul modernizării în Imperiul Otoman, aici puteți observa diferite stiluri arhitecturale.